Trasaturile Traditionalismului

- istoria şi folclorul sunt principalele izvoare de inspiraţie

- preocuparea pentru satul românesc ca vatră a spiritualităţii autohtone

- spaima de civilizaţia citadină, văzută ca sursă a degradării morale
- întoarcerea spre trecut ca unic reper moral salvator
- cultivarea aspectelor tradiţionale (obiceiuri, sărbători, costume, muzică, gastronomie), în opoziţie cu cele străine
- predilecţia pentru teme precum pământul şi muncile câmpului, legătura cu pământul, cultul neamului şi al înaintaşilor, continuitatea generaţiilor, întoarcerea înlocurile natale, casa şi biserica
- insistenţa asupra temei religioase, mai ales în lirică, prinevocarea scenelor biblice semnificative şi autohtonizarea lor
- tipologia preferată: haiducul, răzeşul, ciobanul, călugărul sau preotul
- limbajul poetic se caracterizează printr-un registru stilistic arhaic şi popular, vocabular cu regionalisme
- respectarea sintaxei, a topicii şi a punctuaţiei consacrate

• Specii: romanul istoric, povestirea şi nuvela socială, romanul social, drama istorică
• Specii epice: în versuri (balada istorică, poemul) şi specii lirice (idila, pastelul, psalmul tradiţional, oda, imnul)