Vitoria Lipan este personajul principal din romanul „Baltagul", de Mihail Sadoveanu si este o figură reprezentativă de erou popular, deoarece întruneşte calităţile fundamentale ale omului simplu de la ţară. Ea este o femeie simplă, neştiutoare de carte dar cu frică de Dumnezeu şi dotată cu destulă înţelepciune, abilitate şi spirit de observaţie, reuşind să se descurce în situaţii dificile şi până la urmă să dezlege iţele încurcate ale misterului absenţei soţului ei, dovedindu-se a fi un adevărat detectiv particular.
Procedeele de caracterizare folosite de scriitor sunt diverse: direct, prin descriere, prin părerea celorlalte personaje sau, indirect, prin fapte, prin atitudine, prin relaţiile cu celelalte personaje sau prin felul ei de a vorbi.
Portretul fizic, sumar, reiese din caraterizare directă, Sadoveanu restrângând trăsăturile eroinei la cele care sugerează zbuciumul interior: ”ochii ei căprii în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului erau duşi departe”; „acei ochi aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute”; „femeia nu mai era tânără, dar avea o frumuseţe neobişnuită în privire. Ochii ei luceau ca-ntr-o uşoară ceaţă în dosulgenelor lungi şi răsfrânte în cârligaşe".
Înfăţişarea fizică ilustrează îngrijorarea femeii pentru absenţa soţului ei şi prefigurează zbuciumul sufletesc ce o va stăpâni şi o va măcina până ce-i va descoperi şi pedepsi pe ucigaşii lui Nechifor Lipan. În exterior, ea pare aceeaşi, dar viaţa ei interioară este profundă, acolo în sine „se orânduieşte totul”.
Prin caracterizarea indirectă, Mihail Sadoveanu dezvăluie stările sufleteşti şi trăsăturile morale ale eroinei, care reies din faptele, gesturile şi vorbele acesteia. Credincioasă fiind, Vitoria s-a dus la părintele satului, Daniil Milieş, pentru a se sfătui; ca o bună creştină se roagă şi ţine post timp de 12 vineri.
Totodată, femeia este şi superstiţioasă; s-a dus apoi la ghicitoarea satului, baba Maranda, fiind măcinată de visul în care Nechifor apare întors cu spatele trecând peste o apă neagră, fiind tot mai sigură că acestuia i s-a întâmplat o nenorocire.
Vitoria respectă cu străşnicie credinţele strămoşeşti, care sunt puternic înrădăcinate în mintea şi sufletul ei. De aceea, ea ştie să interpreteze semnele vremii, visele şi crede în superstiţii. Femeia comunică parcă pe căi neştiute cu elementele naturii care o îndrumă prin semne pe calea cea bună. Astfel, vântul care şuieră “prin crengile subţiri ale mestecenilor”, brazii “mai negri decât de obicei", nourul negru de deasupra Ceahlăului sunt pentru ea semne ce prevestesc o nenorocire.
Pricepută, harnică şi meticuloasă, Vitoria îşi orânduieşte treburile gospodăreşti, apoi o duce pe Minodora, fiica ei, la mănăstirea Văratec, pentru a fi în siguranţă. Vitoria vinde bunuri din gospodărie, pentru a-şi face bani de drum; se tocmeşte cu iscusinţă de negustor cu cei care vin să cumpere.
Fiind o femeie înţeleaptă şi dotată cu un acut simţ al investigaţiei, Vitoria reconstituie drumul făcut de bărbatul ei cu câteva luni în urmă, se amestecă printre localnici şi, bună cunoscătoare a sufletului omenesc şi cu vorbă pricepută, ea încearcă să afle mai multe amănunte de la lumea din jur, culege informaţii despre trecerea oierului cu ”căciulă brumărie şi cal negru ţintat în frunte”. Întrebând cu discreţie şi inteligenţă din loc în loc, femeia dârză pune cap la cap cele aflate şi ia urma ciobanilor . Dându-şi seama ca la Sabasa turmele avuseseră trei stăpâni, iar la Suha numai doi, femeia ajunge la concluzia că lui Nechifor i s-a întâmplat ceva între aceste două sate şi, cu ajutorul câinelui, dă de urmă rămăşiţelor bărbatului sau în râpa de sub Crucea Talienilor.
Profund credincioasă, Vitoria împlineşte toate datinile creştineşti şi îi organizează lui Nechifor o înmormântare şi o pomană tradiţională.La pomană, la masă cu Calistrat Bogza dă dovadă de răbdare şi de ingeniozitate, neacuzându-l pe Bogza de nimic, ci lasandu-l pe acesta să se incrimineze singur. În ceasul morţii criminalului, Vitoria dă dovadă de om cu suflet bun, nepurtându-i pică, deşi acesta îi răpise soţul cel drag.
Odată împlinită datoria şi înfăptuită dreptatea, viaţa reintră în normal, Vitoria asumându-şi responsabilitatea totală a familiei sale.
Vitoria Lipan este un personaj complex, acest fapt fiind conturat de faptele, gândurile şi vorbele ei, prin spiritul justiţiar, setea pentru adevăr, inteligenţa, luciditatea, stăpânirea de sine, devotamentul şi tenacitatea în împlinirea tradiţiilor şi datinilor străvechi. Acţiunile eroinei şi comportarea ei relevă toate aceste calităţi şi defecte; astfel se structurează un caracter complex, în care defectele nu anulează calităţile, ci le impune în realizarea scopului şi a responsabilităţilor asumate de personaj.
No comments:
Post a Comment